Cum iti poate schimba viata sailing-ul?

Da, sailingul mi-a schimbat viața, și în toți anii care au trecut de-atunci am cunoscut o mulțime de oameni care...


Toate news Cum iti poate schimba viata sailing-ul?Skipper în 3 pași simpli sau cum obții permisul de navigațieTimpul liber in vremea "distantarii sociale"În cât timp pot să devin skipper?TRAVERSADA ATLANTIC - ARC 2017TRAVERSADA ATLANTIC [continuare]Cum am ajuns la Veneția cu velierul si mi-a placutCAFELELE DE DIMINEAȚĂ ☕ ALE UNUI SKIPPERÎn vizită la carnavalul de la Veneția...cu toate pânzele susCum am rămas fără motorină pe AdriaticăCum am ajuns mare marinarExpeditia Cyclades I - jurnal de bord [partea 1/2]Expeditia Cyclades I - jurnal de bord [partea 2/2]Vacanță cu barca pe plajele ascunse ale GrecieiExpeditia Cyclades III - jurnal de bordO noapte furtunoasă, in Cyclades XVI, varianta pe velier în Marea EgeeAm fost în Cyclades XVII și m-am îndrăgostit de Grecia și de navigațieCe înseamnă o regată și cum pot participa?Circumterra solitar: Jurnal de bord - Sorin DruganInterviu Sorin Drugan: La 62 ani, Circumterra SolitarRetrospectiva Sezonului de Regatte 2018Food in Greece / Cyclades & SaronicsCum am obținut permisul de navigațieDespre sailing asa cum il vad euCu velierul pe DUNARE, prin DELTA si pe MARE - jurnal de bord5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Cosmin Păuleț5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Iulia Fulicea5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dorothee Hasnaș5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Paul Grigoraș5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Radu Niculăiță5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Liviu Chiric5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Deea Buzdugan5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Andreea Matache5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Laurențiu Matache (Blondu)5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Bogdan Hrehorciuc5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Cătălin Corduneanu5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dana Voloșievici5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Ionuț Stan5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Bogdan Voinescu5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dorin Chiscop5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dragos-Olt Constantinescu5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Andreea Guci5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Marius PikaseaNUNTA PE VAL
 
Citeam postarea asta a lui Ovidiu, în care povestea începuturile parteneriatului cu Vali Oeru, împreună cu o poză de acum 6 ani, când o aștepta cu noaptea în cap pe Santa Clara. Am citit postarea, am zâmbit, apoi m-am uitat la data pozei...5 februarie 2015. Și am zâmbit iar, pentru că mi-am dat seama că în acea perioadă eu mă înscriam la curs. Fără să știu nimic despre veliere, fără să fi călcat în viața mea pe vreunul și fără să am vreo așteptare. Și fără să am nici cea mai mică ideea despre cât de mult avea să se schimbe viața mea după acel curs.
 
Da, sailingul mi-a schimbat viața, și în toți anii care au trecut de-atunci am cunoscut o mulțime de oameni care "au pățit" la fel. De fapt, într-o măsură sau alta, tuturor pasionaților sailingul le-a schimbat viața, sunt convins de asta. Și e suficient să te plimbi un pic prin marină într-un weekend de regată sau să asculți un fost cursant care îți povestește cu pasiune despre ce a mai făcut sau ce are de gând să facă pe mare.
 
Îmi imaginez că sunt nenumărate povești despre oameni ale căror vieți au luat un alt curs după ce au luat contact cu sailing-ul. Iată ce am întâlnit eu până acum:
 
1. Cunoști oameni
 
Da, asta nu este valabil doar pentru sailing. Pasiunile comune unesc oamenii și crează comunități de când lumea și pământul. Ce cred că e diferit la sailing este felul în care are loc interacțiunea. Altfel cunoști oamenii când împarți cu ei un cockpit de 5-6 metri pătrați, fie chiar și pentru o ieșire de câteva ore pe mare. Nu mai zic de atunci când faci asta timp de o săptămâna, când apuci să cunoști toate fețele colegilor tăi de echipaj. Barca te leagă repede și puternic, cum puține alte activități o fac.
 
 
De mine nici n-are rost să mai zic, că deja am aflat că mă știe lumea :)) "Aa, tu ești skipperul ăla care s-a căsătorit cu fata aia pe care a cunoscut-o în Croația sau în Muntenegru, nu? Foarte tare, am citit despre tine/mi-a povestit nu știu cine". Pe barcă mi-am cunoscut soția. Pe barcă sau prin marină am cunoscut nenumărați oameni mișto, iar pe o bună parte dintre ei în consider mai mult decât "cunoștințe" sau "amici". Unii sunt chiar familie. Și la figurat și la propriu (nașii de căsătorie).
 
Nu mai zic de "efectele secundare" în plan profesional. Știu o mulțime de oameni care au colaborat după ce s-au cunoscut pe barcă, care și-au dezvoltat afacerile sau care au pornit o afacere după o idee venită din sailing. Aici iarăși sunt exemplu viu, business-ul mei actual, Fistic Boutique, pornind după ce am ajuns cu barca în insula Aegina și am dat de fisticul extraordinar de-acolo.
 
Poate te gândești "da, mă, dar eu sunt introvertit, vreau să fac școala tocmai, ca să mă duc să stau singur într-un golf". Hai să-ți zic ceva...nu sunt chiar atât de puțini ca tine pe cât crezi. Mulți suntem așa. Dar o să descoperi că e o activitate care leagă oameni mișto (majoritatea dintre ei, cel puțin) și de care s-ar putea să-ți placă mai mult decât crezi.
 
2. Călătoriile tale nu vor mai fi niciodată la fel
 
Dacă te prinde virusul, îți garantez că n-o să te mai lase. În primul rând, cunosc enorm de mulți oameni care, după ce au făcut cursul sau după ce au fost chiar și numai o zi cu un velier, au zis că altfel de vacanță nu-și mai imaginează. Și te întâlnești apoi cu ei și te energizează maxim entuziasmul cu care îți povestesc ce-au făcut vara trecută sau ce velier au rezervat deja pentru cine știe ce destinație.
 
Englezii au expresia "off the beaten path", pe care o găsești repetată enervant de mult pe toate site-urile de călătorii și în prin toate ghidurile. Adică să vizitezi partea mai puțin văzută a destinațiilor. Să nu te duci buluc unde merg toți turiștii. Și nu de puține ori, "off the beaten path" devine "beaten path", pentru că așa e când mulți oameni află despre un loc, mai ales acum, când este atât de ușor să împărtășești cu toată lumea o poză sau o poveste. Spre exemplu, insula Aegina, din Grecia. Este la o aruncătură de băț de Atena (45 de minute cu ferry-ul rapid) și are una dintre cele mai faimoase locașuri ortodoxe, Mănăstirea Sfantului Nectarie. Toate acestea, combinate cu faptul că este și un loc foarte pitoresc, o fac să fie aglomerată tot timpul. Chiar și în extrasezon, autocare după autocare coboară și urcă pe feribot. Da, multă lume pleacă încântată de-acolo după vizita la mănăstire sau după o degustare din cel mai bun fistic din Grecia. Dar câți au pășit în Perdika, un mic sat pescăresc la 10 minute cu taxi-ul de portul din Aegina. Ceva case, câteva hoteluri, o marină mică și taverne multe cu mâncare și oameni senzaționali. Sau câți au fost la o aruncătură de băț de Aegina, să stea la ancoră în superbul golf de pe Moni Island? Mult mai puțini, evident. Și habar n-au ce-au pierdut.
 
 
Ei bine, cu barca ești cam tot timpul în afară zonelor aglomerate. Da, există și marine sau golfuri în care în plin sezon nu ai loc să arunci un ac. Numai dacă ne gândim la insula Hydra, în Grecia, unde singura dată când am nu văzut marina plină a fost în martie. În martie! Și chiar și-atunci, până seara se umpluse trei sferturi. Dar aici apare unul dintre marele avantajele ale yachtingului. Că în majoritatea situațiilor ai variante. Te înghesui între alte bărci, te legi de ele, poate vremea îți permite chiar să stai într-o parte a marinei în care în mod normal nu ai sta, ai un golf perfect la 10 minute distanță unde poți sta liniștit la ancoră peste noapte, etc. Sunt puține lucruri în viață care depășesc un apus de soare savurat la ancoră, într-un golf, cu o porție de paste, un pahar de vin și urmate de povești până târziu în noapte.
 
Și chiar și atunci când o să călătorești "pe uscat", vei fi ăla din grup care sare peste muzee și preferă să se plimbe prin marină. Vei vedea bucăți de coastă din mașină și te vei gândi cum ar fi să fii pe apă pe-acolo. Nu mai zic de ce vei simți când vei trece pe lângă un golf plin de tot felul de bărci și tu vei fi în mașină, nu acolo pe apa.
 
3. Marea ți se arată cum alții o văd doar pe canalele de travel.
 
Punctul ăsta e cumva o continuare a celui de mai sus. Pe barcă ai ocazia să vezi marea într-un alt mod. Să-ți dai seama cât e de vie. După ce vezi prima oară un banc (o turmă? o gașcă?) de delfini jucându-se în jurul bărcii tale, nu-ți va mai trebui niciodată delfinariu. Sau îi poți vedea și altfel, cum nu apar în video-uri. Venind lângă barcă, ieșind ușor din apă și uitându-se la tine cu exact același interes cu care te uiți și tu la ei. Magic!
 
 
Și delfinii sunt cei mai des întâlniți, pentru că îi poți vedea cam pe peste tot. Dar, în funcție de zona prin care navighezi, poți vedea mult mai multe. Pentru mine, spre exemplu, una dintre cele mai frumoase experiențe a fost întâlnirea cu o broască țestoasă, undeva pe coasta de vest a insulei Lefkada. Apa de un turcoaz ireal, iar țestoasă ne-a dat târcoale vreun sfert de oră.
 
Nu mai zic de tot ce înseamnă snorkeling, pe care-l poți face în zone puțin atinse de mâna și piciorul omului, unde vietățile acvatice sunt în largul lor. Poți să vezi zeci de specii de pești, calamari, crabi sau caracatițe. Un spectacol sublim. Vei respecta mult mai mult natura, vei aprecia ce-ți poate oferi și vei fi mult mai atent pe viitor.
 
4. Tot marea te ține umil și "cu picioarele pe pământ"
 
Da, sună un pic paradoxal, "marea te ține cu picioarele pe pământ". Dar cam așa e. Câteodată, noi oamenii avem tendința de a ne simți invincibili. Știți voi, specia supremă, nimic nu ne poate atinge, deși ne petrecem 99% din timp în casă sau în mașină. Și dacă mergem la mare și e vremea urâtă, aia e, stăm în casă. Sau dacă bate vântul, nu-i nimic, nu intrăm în apă.
 
Dar dacă ai prins vreodată vreme rea pe mare, atunci știi că nu este deloc așa. Și nu că suntem invincibili, din contră, suntem mici, mici de tot. Nu știu, stau și mă gândesc dacă e ceva cu care să pot compara o mare dezlănțuită. Și cine a trecut prin așa ceva, știe despre ce vorbesc. Vântul care șuieră turbat, valurile care spumegă și parcă se îngrămădesc care mai de care să te lovească. E ceva mitic și hipnotic la toată treabă asta. Și poți înțelege mileniile de legende legate de navigat. Și de ce alcoolul este cel mai bun prieten al marinarului de când lumea și pământul.
 
Pe furtună, oamenii ies la iveală. S-ar putea să găsești în tine lucruri de care nu știai că există. Sau, din contră, s-ar putea să-ți dai seama că-ți lipsesc. La fel, o să ai o altă măsură a oamenilor din jurul tău. La șpriț și la baie în golf, toată lumea e de treabă. Pe mare agitată, lucrurile se schimbă uneori. Unii îți confirmă calități pe care le bănuiai. Alții îți oferă surprize. Plăcute sau nu.
 
Furtunile pe mare sunt niște experiențe care nu sunt deloc distractive, fugi de ele ca dracul de tămâie, dar când totuși te prind, îți rămân întipărite în memorie pentru mult, mult timp.
 
5. Eşti altfel după un restart
 
În mai toate ieșirile cu barca, mai ales cele de o săptămână, prin Grecia sau pe unde ar fi, îmi place să fac ceva. Undeva spre mijlocul săptămânii, îi întreb pe cei de pe barcă "ziceți repede, ce zi a săptămânii e azi?". Și mă amuză că, mai de fiecare dată, toți se bâlbâie, se gândesc. "Aaa, marți! A, nu, stai, e miercuri". Cam asta-ți face barca. Da, sunt zile când mai ai niște call-uri importante, niște emailuri pe care trebuie să le dai. Deh, e greu să fii complet offline azi. Dar în majoritatea timpului chiar ești. Telefonul e folosit mai mult la pus muzică și făcut poze. Laptopul stă aruncat pe undeva prin barcă. Marea îți da un reset fantastic. Eu, spre exemplu, pe barcă am trăit singurul moment pe care mi-l amintesc când am avut mintea complet goală. Nu știu dacă știi cum e, să nu te gândești la absolut nimic. Să te bălăngăne valurile, să te mângâie soarele și tu să stai cu ochii pierduți în zare și să nu te gândești la nimic. Este...cea...mai...intensă...trăire...posibilă!
 
De-a lungul timpului am văzut mulți cursanți care, mai ales după o săptămână în expediția Cyclades, mărturiseau că nici nu mai țineau minte când s-au deconectat atât de tare ultima oară. Și ai zice că, dacă sunt cursanți și sunt la început, e oarecum normal să fie entuziasmați, cu timpul piere din "efect". Nu prea e așa. Din ce-am observat eu e fix invers. Cu cât ești mai pasionat și trăiești diverse experiențe, sailingul te relaxează și mai mult. Și simți asta mai ales când ești obligat să iei o pauză. Vezi 2020. Îți dai seama cât de mult îți lipsesc psihic ieșirile pe mare, chiar și câte o zi, două.
 
6. Te dezvolți pe multe planuri
 
De la toate calitățile alea care țopăie prin CV-uri, cum ar fi "munca în echipă", "leadership", etc., la toate domeniile de care te întrebai în liceu când or să-ți trebuiască vreodată. Cum ar fi fizica. Aș exagera dacă aș zice că am urât fizica în școală, dar nici prea apropiați nu eram. Dar de când cu sailingul, cred că aș face-o mândră pe profa din liceu. Și e fascinant să vezi oameni adulți care stau în fața unei foi de hârtie sau a unei tablete pe care-s desenate niște bărci și niște săgeți și se chinuie să înțeleagă magia asta cu vânt și vele.
 
Nu mai zic de cei care urmează calea regatelor, mai ales cei foarte împătimiți. Acolo discutăm de altceva. Sunt oameni "normali", care în viața de zi cu zi sunt programatori, economiști, avocați, arhitecți, etc., dar care în weekend știu fizică, știu matematică, știu meteo, știu curenții marini, știu multe.
 
Dar, cum ziceam puțin mai sus, nu e numai despre științe fixe. Ci și alte aptitudini. Înveți ce înseamnă cu adevărat munca în echipă. O să-ți dai seama ce zic după prima volta perfectă sau după prima ridicare de spinnaker care nu e însoțită de înjurături. Apoi înveți și apreciezi și mai mult ce înseamnă camaraderia. Și nu mă refer doar față de colegii de echipaj, ci mai ales față de cei din jur.
 
 
O să treci prin situații în care oameni complet necunoscuți îți vin în ajutor la o acostare banală. Și alte situații în care alții stau cu berea în mână în timp ce tu te chinui să ancorezi pe 25 de noduri de vânt. O să compari și o să decizi care dintre ei vrei să fii.
 
7. S-ar putea să ți se schimbe planurile de "pensie"
 
Nu de puține ori am întâlnit oameni pasionați de sailing al căror vis este ca, la un moment dat, când cresc copii și/sau au resurse suficiente, să își cumpere o barcă pe care să-și petreacă cea mai mare parte din timp. Când spui cuiva că "la 50 de ani vreau să-mi iau o barcă și să trăiesc cu nevastă-mea pe ea" sună așa, cam...hippie. Dar nu de puține ori ai ocazia să te întâlnești prin marine cu oameni care chiar asta fac. Când vezi un cuplu de britanici de 60+ ani care stau din primăvară până în toamnă pe barca lor prin Mediterană, parcă îți dorești și tu asta. Mai ales că îi vezi cu relaxarea aia specifică a "oamenilor mării", care nu au nimic de dovedit nimănui, care nu au paranoia aia a "charter-istilor" și care pur și simplu trăiesc clipa și se bucură de locurile și lucrurile pe care le văd. Ai putea să stai la povești cu ei chiar și câteva zile și nu te-ai supăra, cam atât de mișto e energia pe care ți-o transmit.
 
8. Îți lărgești orizonturile
 
Și că tot ziceam de povestit cu oameni cu străini, mi se pare ca, prin sailing, te deschizi foarte mult. Mai ales prin destinațiile populare de sailing, cum sunt Grecia sau Croația, că vrei sau nu, vei interacționa cu foarte mulți oameni. La o cafea servită dimineața pe cheu, la un șpriț, la o petrecere adhoc, vei intra în contact cu oameni de pe tot globul. Englezi, germani, italieni, ruși, americani, australieni, argentinieni, etc. Și ce e frumos la sailing este că, de cele mai multe ori, oamenii din marine sunt foarte relaxați. Să poți discuta deschis cu un om despre orice subiect (stereotipuri legate de țara fiecăruia, spre exemplu), cât de sensibil, și el să-ți explice sau să-ți povestească fără să se simtă cât de puțin deranjat, mai ales într-o era în care suntem din ce în ce mai dezbinați de către tot "senzationalismul" din media, mi se pare de neprețuit.
 
Cum ziceam și la început, sunt convins că mulți pasionați de sailing au povești care mai de care mai interesante despre cum activitatea asta le-a schimbat viață. Întotdeauna e o plăcere să le asculți. Și o să închei cu ceva ce mi s-ar părut tare frumos. Pe Google, dacă dai search după "how sailing can change your life", te întreabă "Did you mean: how smiling can change your life?". Da, Google, exact la asta m-am referit!
 
Articol de Vlad Balan
 
Toate news Cum iti poate schimba viata sailing-ul?Skipper în 3 pași simpli sau cum obții permisul de navigațieTimpul liber in vremea "distantarii sociale"În cât timp pot să devin skipper?TRAVERSADA ATLANTIC - ARC 2017TRAVERSADA ATLANTIC [continuare]Cum am ajuns la Veneția cu velierul si mi-a placutCAFELELE DE DIMINEAȚĂ ☕ ALE UNUI SKIPPERÎn vizită la carnavalul de la Veneția...cu toate pânzele susCum am rămas fără motorină pe AdriaticăCum am ajuns mare marinarExpeditia Cyclades I - jurnal de bord [partea 1/2]Expeditia Cyclades I - jurnal de bord [partea 2/2]Vacanță cu barca pe plajele ascunse ale GrecieiExpeditia Cyclades III - jurnal de bordO noapte furtunoasă, in Cyclades XVI, varianta pe velier în Marea EgeeAm fost în Cyclades XVII și m-am îndrăgostit de Grecia și de navigațieCe înseamnă o regată și cum pot participa?Circumterra solitar: Jurnal de bord - Sorin DruganInterviu Sorin Drugan: La 62 ani, Circumterra SolitarRetrospectiva Sezonului de Regatte 2018Food in Greece / Cyclades & SaronicsCum am obținut permisul de navigațieDespre sailing asa cum il vad euCu velierul pe DUNARE, prin DELTA si pe MARE - jurnal de bord5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Cosmin Păuleț5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Iulia Fulicea5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dorothee Hasnaș5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Paul Grigoraș5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Radu Niculăiță5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Liviu Chiric5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Deea Buzdugan5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Andreea Matache5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Laurențiu Matache (Blondu)5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Bogdan Hrehorciuc5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Cătălin Corduneanu5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dana Voloșievici5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Ionuț Stan5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Bogdan Voinescu5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dorin Chiscop5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Dragos-Olt Constantinescu5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Andreea Guci5 vorbe și 5 volte cu skipper-ul Marius PikaseaNUNTA PE VAL