Timpul liber in vremea "distantarii sociale"

Majoritatea dintre noi ne-am petrecut starea de urgență alături de familie. Soție, copii, părinți. Eventual întâlniri ocazionale cu câte un prieten în realitate, nu doar pe facetime. Cam așa e și pe barcă. Deși ești alături de alți oameni (pe mal, pe alte bărci, etc.), tu ești în “insulița” ta. Ai posibilitatea să interacționezi cu ceilalți, dacă vrei, sau să nu. Poți face o ieșire de-o zi la Marea Neagră, să lași ancora pe lac între Limanu și Mangalia sau, dacă ai pile la vreme, să ieși în larg și să te bucuri de-o baie și de un șpriț doar tu și cei apropiați.


Timpul liber în vremea "distanțării sociale"
 
articol de Vlad Bălan
 
Rămâne de văzut care vor fi efectele pe termen lung ale coronavirusului, dar un lucru rămâne, și anume că probabil este cel mai semnificativ eveniment al generației mele. Nu am prins niciun conflict major, la revoluție eram prea mic să-mi dau seamă ce se întâmplă, așa că nimic nu mi-a afectat modul de viață atât de puternic ca pandemia asta. Mie și altor câteva miliarde de oameni.
 
N-o să fac eu analize, că-s alții mult mai deștepți decât mine care se ocupă cu asta, tot ce pot să fac eu este să aștept să văd ce va fi după. Discutam cu diverși prieteni și deși mulți am descoperit multe lucruri despre noi și despre stilul nostru de viață în timpul acestor luni de “auto izolare”, mulți suntem convinși că nu se va schimba nimic fundamental în deprinderile omenirii.
 
În maxim doi ani, poate și cu un vaccin sau un tratament disponibil, nimănui n-o să-i mai fie teamă să iasă din casă și să interacționeze cu alți oameni și toată această perioadă va intra la categoria “a trecut”. Dar poate e un moment bun să ne gândim dacă, totuși, nu putem face anumite lucruri mai bine. Și dacă în activitatea profesională majoritatea trebuie să facem lucrurile într-un anumit fel, nimic nu ne controlează cum ne petrecem timpul liber.
 

De ce să nu schimbăm cum ne petrecem timpul liber?

Starea asta de urgență a fost primăvara. Deși am avut și vreme bună afară, nu cred că ar fi fost la fel de “ușoară” dacă s-ar fi întâmplat vara. Când vrem să ieșim, să petrecem mult timp afară, să mergem la evenimente, etc. Cu atât mai mult dacă se vor ridica restricțiile, când mulți dintre noi, chiar și cei mai puternici, probabil nu vor rezista tentației de-a da buzna afară. Mai ales ăștia de stăm în apartamente. Norocul nostru, al celor care facem sailing, este că facem o activitate incredibilă. Libertate cât cuprinde, aer curat și nici o urmă de aglomerare.
 

Marina Limanu - baza Setsail
 
Nu știu cum o să fie la vară cu restricțiile, dar chiar și dacă o să avem voie, în loc de ieșirea aia la piscină sau la Therme nu sună mai bine o zi pe mare? În loc de frecat menta un weekend prin mall-urile și restaurantele din București, nu mai bine oprești 10 minute la Kaufland să iei 2-3 baxuri de bere sau câteva sticle de vin, o cutie de paste și-un sos și petreci weekendul mult, mult mai plăcut pe barcă? Cu tot cu închiriat barca, s-ar putea să ieși chiar mai ieftin. Și, cu barurile închise, ar fi și-o variantă bună în loc de grătarul ăla la care te gândești de ziua ta.
 

Nu mai zic când vine vorba de vacanțe

Ca majoritatea, mi-am făcut destule vacanțe în locuri “turistice”. Știți și voi, mers o săptămână la un hotel, stat toată ziua la plajă ca o plăcintă, seara obosit de la atâta soare, plimbat cu ATV-ul/scooterul, mers un pic și văzut câteva obiective turistice din zonă și mamă ce m-am relaxat. “Vreau o vacanță în care să nu fac nimic!”. Dar poți să nu faci nimic în moduri mult, mult mai plăcute. Nu de asta am început să fac sailing, a fost totul o întâmplare, dar nimic nu mi-a schimbat mai mult viața decât momentul ăla în care am pășit pentru prima oară pe un velier în Grecia. Se întâmpla în 2015, imediat după ce am făcut cursul SetSail și alături îmi era Ovidiu, ca instructor în expediția școală din Ciclade.
 
Fără să caut asta neapărat, am găsit exact ce-mi doream. Căutam “distanțarea socială” dinainte să devină o normă :) Și nu în sensul în care voiam să mă duc în vacanță sau să fac lucruri singur, ci în sensul în care detest aglomerația. Pe plajă, la pârtia de ski, oriunde. Și sailingul îți oferă asta. Îți oferă “insula” ta în mijlocul aglomerației. Cu atât mai mult cu cât, din cauza restricțiilor, verile următoare s-ar putea să fie diferite față de ce suntem noi obișnuiți.
 
Mă uit vara la noi la mare. În România, regatele din sezonul competițional se desfășoară în două locații, Limanu și Eforie. Două locații atât de diferite, dar ambele cu atâtea în comun. Limanu e un loc retras și fără turiști chiar și în plin sezon. Doar bărci, liniște și pasionați de sailing. Locul se animă foarte mult în timpul regatelor, dar n-o să vezi niciodată oamenii umăr la umăr. Hai bine, poate la micul dejun.
 
 
“Pai bine, mă, dar totuși nu vreau să fiu Skipperul Sihastru, vreau și eu unde e ceva animație, că toate locurile frumoase sunt aglomerate”. Și nu cred că am exemplu mai bun decât marina de la Eforie, într-o zi de regată, în mijlocul verii. Nu, nu exemplu de loc frumos, că orice poți spune despre Eforie Nord, dar nu că e frumos (deși marina chiar e o oază plăcută). Ci exemplu despre ce înseamnă sailingul și cum îți oferă liniște în mijlocul nebuniei.
 
Într-un weekend de regată, marina se umple la capacitate maximă. Ba chiar unii “locatari” trebuie să iasă să ancoreze în afara marinei ca să încapă toate bărcile care vin la regată. Chiar și așa, marina pare aglomerată doar dacă te uiți la bărci, care sunt înghesuite cuminți una într-alta. Pe mal, în schimb, totul e relaxat, oamenii binedispusi și nu trebuie să te înghesui nicăieri.
 
Dar în momentul în care ieși la cursă, ieșirea din marină fiind foarte aproape de plajă, ai impresia că tocmai ce-ai pășit în altă lume. Plaja ticsita de oameni, prosop lângă prosop, șezlong lângă șezlong, vazantori de porumb și câte și mai câte. În apă nu mai zic, ai impresia ca e scena aia din Titanic când se scufundă măgăoaia și toți sunt în apă grămadă, unul lângă celălalt. Oricât ai încerca să fii de empatic, nu te poți abține să nu te simți un pic ca un spectator la circ.
 
Sunt convins că o parte dintre cei de pe plaja aia sunt acolo pentru că nu-și permit altceva sau pentru că pur și simplu așa sunt obișnuiți. Dar ceilalți, care putem alege, de ce să nu o facem? Și nu zic să evităm doar Eforie. E vorba de toate locurile astea stricate de aglomerație, în care te simți “turist”, pentru că așa ești tratat de toată lumea. Un portofel ambulant care trebuie tolerat până pleacă înapoi acasă.
 
Am zis-o și o voi spune în continuare, Grecia insulară în extrasezon este unul dintre cele mai frumoase locuri de pe pământ. Nu tragi aer în piept când intri în marină, întrebându-te dacă și în ce condiții o să găsești loc. Locurile sunt aerisite, nefiind sufocate de valurile de turiști din sezon. Grecii sunt și ei mai relaxați. Și când trăiești un sentiment senzațional...momentul când ești undeva și nu te simți “turist”. Te simți de-al casei. Tanti de la cafenea îți aduce dimineața o cafea cu zâmbetul pe buze și te întreabă ce faci. Patronul unei taverne are timp să stea cu tine  la un pahar de mastika. Barmanul dă un shot cu tine noaptea. Nu mai zic dacă deja ești a doua sau a treia oară într-un loc și te-ai mai împrietenit cu lumea. Mă rog, eu și m-am căsătorit în Grecia pe barcă (cu catering de la o tavernă, bineînțeles) și am început o afacere importând produse de fistic din Aegina, așa că sunt și subiectiv.
 
Cu atât de mult timp petrecut în Grecia în ultimii ani, lumea mă roagă să le recomand un loc unde să-și petreacă vacanța. Le zic tuturor că dacă mă întreabă de un hotel sau un resort, nu am prea am cum să-i ajut. Singurele dăți când am stat la hotel în Grecia în ultimii 5 ani a fost pentru câte o noapte așa, în trecere, fie pe lângă Salonic, fie prin Atena.
 

“Distanțare socială” nu înseamnă restricție, ba din contră

Majoritatea dintre noi ne-am petrecut starea de urgență alături de familie. Soție, copii, părinți. Eventual întâlniri ocazionale cu câte un prieten în realitate, nu doar pe facetime. Cam așa e și pe barcă. Deși ești alături de alți oameni (pe mal, pe alte bărci, etc.), tu ești în “insulița” ta. Ai posibilitatea să interacționezi cu ceilalți, dacă vrei, sau să nu. Poți face o ieșire de-o zi la Marea Neagră, să lași ancora pe lac între Limanu și Mangalia sau, dacă ai pile la vreme, să ieși în larg și să te bucuri de-o baie și de un șpriț doar tu și cei apropiați.
 
Nu mai zic când vine vorba de mers în locuri care ai impresia că au fost create special pentru a fi navigate. Mă gândesc la Grecia și Croația, cele mai bune exemple din Europa. Sunt o mulțime de oameni care după prima săptămână petrecută pe velier nu-și mai închipuie altfel vacanța. Dimineața mic dejun liniștit pe barcă, fie că ești într-o marină, fie că ai stat peste noapte într-un golf liniștit. Adică uite cum te poți trezi dimineață:
 
 
Apoi o baie în cea mai albastră apă pe care ai văzut-o. Un cocktail la un beach bar izolat. Sau o friptură de ton la un restaurant la care nu poți ajunge decât cu barca. Totul doar în compania oamenilor pe care-i vrei. Da, multe golfuri (mai ales cele spectaculoase) se umplu de veliere vară. Dar nu există comparație între aglomerația de veliere și aglomerația de oameni.
 
 
Vrei și ceva agitație? Nicio problemă. Mai toate rutele populare includ cel puțin o destinație recunoscută pentru viața de noapte. Mykonos nu mai are nevoie de nicio descriere. La fel și Hvar. Și câte altele. Plus că, vorba aia, nu știi niciodată ce-i după colț. Am trăit o mulțime de momente memorabile alături de “colegi” de marină. Două echipaje de polonezi cu care am cântat și dansat toate noaptea făcând schimb “cultural” de dansuri și melodii (i-am rupt pe Brașoveanca). O petrecere pe barcă unui american în Poros. Un grup de ucrainieni care s-au urcat în dinghy și s-au alăturat petrecerii. Altă dată au fost germani. Sau englezi. Sau cine mai ține minte...
 

Deci ce facem?

Pe 15 mai se discută că s-ar putea relaxa restricțiile oficiale în România. Cei din Grecia au anunțat că sunt șanse mari ca turismul să înceapă să fie deblocat de pe 29 iunie. Ce-o să se întâmple atunci? Ce facem? Nu știe nimeni. Poate-ar fi cazul să ne gândim la altceva, cum ar fi sailingul, pentru că un lucru e cert, vara aceasta (poate și următoarele de-acum înainte), vor arăta altfel din cauza restricțiilor. Hm, sau poate-ar trebui să zicem “datorita restrictiilor”...
 

Am înțeles, e mișto, dar nu e greu să mergi cu yachtul?

Nu chiar. Ca idee, ca să te plimbi cu un velier, nu ai nevoie să faci Institutul de Marină. Faci școala, faci practică, pui un pic burta pe carte și gata. Mai ieși de câteva ori ca să mai capeți experiență și nimic nu te oprește să te duci apoi oriunde. Eu am făcut școala în primăvară și în toamnă trăiam prima mea experiență de skipper cu responsabilități complete. Dar până să te decizi dacă se te apuci de școală sau nu, pe 1 Mai facem un eveniment interesant, de la ora 18:00. Online, pe Zoom, așa cum o să fie și cursul de C/D/S care începe săptămâna viitoare. Ne-adunăm cu toții cei din echipa Set Sail și o să povestim o grămadă despre ce înseamnă sailingul, despre cât de mișto e, dacă e dificil sau nu, care mituri sunt adevărate și care nu, de ce ai nevoie că să ajungi să mergi singur cu barca cât mai repede, plus o grămadă de povești de la bord. Mai multe detalii aici.
O să fie fun!
 
Keep on sailing!
 
Daca ti-a placut articolul iti recomandam si "In cat timp pot sa devin skipper?" tot de Vlad Balan. Il poti citi aici.