Food in Greece / Cyclades & Saronics

Hey SetSail, enough SAILING, let's talk about FOOD in Greece!


Specialitatile culinare grecesti din insule

Sunt din nou in Grecia pentru o săptămână de navigație. Dar știu că v-ați săturat de postările mele cu bărci.

Așa că voi profita de ocazie și voi încerca să vă prezint bucătăria grecească așa cum am experimentat-o eu de 17 editii ale "Expeditiei scoala Cyclades" + 20 de alte sailing-trips încoace.
 

Tzatziki. Incep cu ce altceva decât...tzatziki. Omniprezent. O singură dată la un restaurant mi s-a spus: "Nu avem tzatziki"! Un trăznet deasupra capului meu n-ar fi avut același efect.

In rest, 1 milion de versiuni...nu exista la două taverne același tzatziki, si totuși inconfundabil...cu mai mult usturoi sau aproape deloc, cu castravetii rași, tocați mărunt sau grosier, cu marar sau morcov tocat.

In egală măsură este imposibil de reprodus acasă, in România. Imi aduc aminte că o expediție am rezervat-o doar pentru degustare de tzatziki, cu note si cu titlul de "cel mai bun..."

Aproape nu exista masă in Grecia fără sa-l comanzi. La început doar unu, deși știi sigur că vei mai comanda. Inițial cu rol de salată si companion răcoros al fripturilor, tocanițelor sau cartofilor prăjiți, el este de asemenea si un aperitiv de sine stătător. Mai ales servit pe o felie de pâine caldă, un pic rostogolită pe grătar și stropită cu un strop de ulei local de măsline...


Înghețată de fistic. Din Aegina. Best pistachio in the world my friend, zice grecul, si sunt tentat sa-l cred.

Fisticul aici creste in livezi familiale. Din 1860, de la introducerea primelor plante pe insula, Aegina a reușit sa-si castige renumele de "cel mai bun fistic din lume". Se vând tone la magazinele artizanale din port turiștilor, si totuși reprezintă doar 2-5% din productia insulei. Restul se exportă industrial - Turcia (pentru baclavale, normal) si oriunde.

In timp oferta magazinelor s-a diversificat. Pe lângă fisticul obișnuit - crud sau prăjit cu sare și lămâie - au apărut o sumedenie de specialități: unt de fistic, pesto de fistic, bomboane de fistic, nuga de fistic, dulceață de fistic verde (foarte asemănătoare cu dulceața de nuci verzi, yamm) sau, bineînțeles, înghețata artizanală de fistic. Absolut delicioasă!

"Ai o supiză puntu mine?" mă întreabă Eva cu o privire topitoare la întoarcerea mea din Grecia săptămâna trecută. "Da", mă repliez eu rapid după un scurt moment de panică întrucât nu-i cumpărasem nici o zaharea din aeroport, și ii întind cele două pungi de fistic luate din Aegina.
"Mă place asta" a zis Eva 10 minute si un bol de fistic mai târziu. Deci e cel mai bun fistic din lume, da?

Si Vlad Balan s-a indragostit de fisticul din Aegina. Atat de tare incat s-a decis sa-l importe si in Romania. Daca va este pofta, dati o tura Fistic Boutique!


Greek salad. Sunt multe asemănări între ea și tzatziki.
- ambele sunt obligatorii la o masă în Grecia
- ambele nu seamănă de la o tavernă la alta
- ambele nu pot fi imitate in Romania, chiar dacă iei toate ingredientele din Grecia. Probabil si-au exersat la perfecție încheietura si toarnă cantitatea ideală de ulei de măsline peste brânză si pinch-ul optim de oregano. Mie imi iese ori prea uleioasă, ori prea uscată și de multe ori cu un oregano prea dominant...

Și apropos de ingrediente, nu, nu sunt ca cele din România de pe vremuri, dar nici ca cele de azi. Ceapa nu e agresivă, ardeii nu sunt amari, castravetii nu sunt apă. Iar roșiile, cele mai puțin meritoase din toată farfuria, capătă o nouă strălucire gustativă in combinația mai sus menționată!

Vă rog observați că nu pomenesc nimic de feliile de brânză - clasica feta sau nenumărate variante de local cheese - uleiul de masline, caperele si măslinele. Și asta pentru ca niciodată, repet, niciodată, nu sunt altfel decât absolut delicioase!


Cretan love letter. Îmi aduc aminte cum m-a amuzat copios numele preparatului din meniu..."scrisoare de dragoste prostuță" ) Și l-am comandat. De atunci a rămas unul din felurile mele preferate.

O felie generoasă de brânză feta, învelită intr-un foietaj crocant, unsă cu miere și presărată cu susan alb/negru. Verdeața din imagine e un 'personal touch' al tavernei de aseară.

Gustându-l îți dai seama de ce grecii l-au poreclit 'scrisoare de dragoste din Creta'. Fierbinte, dulce și sărată in același timp, moale si crocantă, fresh de la feta proaspătă și afumată de la susanul prăjit...chiar reprezintă minunat stilul de amor al grecilor insulari pe care noi l-am cunoscut din filmul Zorba Grecul. In imaginația mea e mai degrabă o scrisoare din partea unui 'el' pentru o 'ea'.Și după ce iei prima furculiță îți dai seama că 'ei' i-ar fi fost foarte greu să rămână insensibilă în fața unei asemenea scrisori...


Lamb chops. Aaaaaa, bineînțeles 'lamb chops'! vor exclama cei care au fost in #cyclades17, in special colegii de echipaj, daaaar...nu a fost porția mea. Bine... am mâncat și eu una-două..trei...maxim patru.

Asta pentru că am fost setat pe lamb chops săptămâna aceea. De fapt setările mele de-a lungul timpului au fost asa: pe antreuri, pe caracatiță la grătar, pe calamar umplut cu feta, pe salata de caracatiță marinată in otet, pe vițel cu paste, pe gyros autentic, pe tzatziki, pe pește (mare) și pe lamb chops; respectiv in acea săptămână imi comandam oriunde ajungeam la masa și acel preparat.

Revenind, Grecia a reușit să-mi schimbe propoziția reflex: Nu mănânc miel! Cotletele astea grecești nu sunt miel. Sunt de pe altă planetă. Apar pur si simplu pe grătar dintr-o altă dimensiune, stau doar două minute și ți se așează in față. Se topesc în gură. Recomand doar un praf de sare. Sosul de muștar de la taverna din seara asta a fost superfluu.

Țin și acum minte primul cotlet, așa cum multă lume ține minte prima dată de ceva. De atunci rezist cu greu sa comand o porție. Odată am comandat o porție de cotlete ca și desert. Pe cuvânt.

Pentru alți prieteni mielul in Grecia mai poate însemna 'kleftico' - miel la cuptor cu ulei de masline si rozmarin care cade de pe os singură, servit de obicei cu cartofi copti, miel in sos de lămâie fraged și aromat, sau stufatul de miel al carui ingredient secret e un strop de scorțișoară.

Dar nu! Pentru mine mielul înseamnă doar 'lamb chops', uneori chiar și o comandă specială de două kg la micul dejun... După această exagerare de acum două săptămâni nu imi mai comand lamb chops. Dar nu rezist sa nu iau de pe platou una-două..trei...maxim patru...


Foietaj cu feta. Scenă de dimineață de pe catamaran. In apărarea mea, este tot food related. Poate nu par exact grecești dar sunt două elemente care le grecizează:
1) feta și local cheese-ul cu care sunt umplute buzunarele de foietaj
2) legătura intrinsecă a acestei patiserii cu stilul de viață grecesc.

Să vă explic: Trezindu-mă neobișnuit de dimineață l-am invitat pe Valentin la o cafea. Nu vă imaginați 5 a.m...era trecut binișor de 7 dar...nici o cafenea deschisă! Degeaba am bătut toată faleza si străduțele din spate. Nimic! Am intrat pe o ușă deschisă: Open? In a few minutes! ne răspunde o voce cu ochii precum o căprioară prinsă in faruri. Fără a fi siguri câte sferturi de oră înseamnă minutele grecești am plecat mai departe. Grecii pornesc motoarele pe la opt, le ambaleaza la relanti pana pe la 10 jumate la cafele, apoi pleacă agale spre business-uri. Opresc motoarele pe la 14.00 si le repornesc la 18.00. Apoi, de la 21.00 la 4.00 le forjează in gol la terase si cluburi pline de...culmea...localnici! Așa viață de grec...

Singurul magazin deschis probabil in toată insula era o patiserie. Bineînțeles ca avea un expresor profesional și storcător de portocale.

Un ristretto și un fresh mai târziu am plecat spre catamaran cu ce aveau cald in vitrina...
Kalimera!


Cafeaua la greci. Se consumă într-un stil atât de barbar încât nu înțeleg cum de mai rămâne cafea pentru restul lumii. La fel ca in Italia, de la ristretto până la latte, trecând prin toate specialitățile și temperaturile, toate sunt delicioase. In special băute la doi pași de yachturi.

Cu o singură excepție! Frappe freddo - lichidul din paharul din marginea imaginii. Este imposibil! Și totuși grecii se dau in vânt după el! Estimez că 90% din cafele sunt freddo frappe. TOȚI grecii duc în mână TOATĂ ziua un pahar de plastic cu capac si pai in care au această cafea. Termină un pahar, iau altul.

La prima mea ieșire in Grecia, după al sutelea trecător care avea așa ceva in mână, intru in prima cafenea si comand un "freddo frappe". Iau paharul apetisant cu jumătate spumă cremoasa si sorb o înghițitură. Pungă! Gura pungă! Îngrozitor. In iad probabil e băutura de la robinet. N-am mai pus gura pe așa ceva. Până acum două săptămâni. După câteva ore in soare așteptând să preluăm bărcile, au început să-mi fugă ochii la paharele de plastic din mâinile tuturor angajaților firmei de charter.

Is this any good? îl intreb pe cel mai apropiat. The best! îmi răspunde convins. Let me try, il rog convins de tonul lui. A doua înghițitură ever. Mă strâmb îngrozitor. He, he, try mine, is better with a little sugar, zâmbește cel de lângă el. Gust mai mult sa-mi treacă amărala. Mi-a trecut...a fost înlocuită cu una mai ușoară. Urcasem din iad în purgatoriu...

Rămân dedicat specialităților clasice, mulțumesc! 


Grilled calamarí. Știați că...? ...calamarul poate să fie mai mare decât o doradă? Și să NU aibe consistența unei 'mingii de 35'?

Eu am aflat asta în Grecia. Nici n-am recunoscut vietatea. Pentru mine până atunci calamarul era cât degetul mic, iar când creștea se transforma in inele subțiri de cauciuc și înota așa până era prins cu minciocul și tras pané în tigaie.

Ori aici de multe ori farfuria este neîncăpătoare, încât uneori trebuie să folosească din cele ovale. Cu cartofi prăjiți sau fără, umplut cu feta sau nu, este însoțit de obicei de o sosieră in care grecii îți dau deja amestecat ulei de măsline din curtea casei, lămâie și oregano.

După ce te lupți cu toate furculițele care se abat asupra farfuriei tale "doar să gustăm că arată prea bine. Wow, divin." reușești să-ti pregătești bucățica perfectă stropită din belșug cu sos. O așezi pe limbă și închizi ochii. Ești purtat de un vârtej de arome prin livezile grecilor de lămâi, apoi trecut pe sub roata unei mori de stors uleiul de măsline, rostogolit printr-un câmp in care oregano încă nu a fost cules și plonjezi in mare cu gura deschisă ca papilele sa-ti fie mângâiate de adâncuri iar la final îți dai seama că, spre deosebire de un sushi, si-a adus și focul contribuția lui închizând călătoria cu un accent de grătar.

Deschizi ochii și îți dai seama cu bucurie că mai ai destule bucățele de luat din calamar. Tai încă una, pui sos, ridici furculița și închizi ochii...


Grilled octopus. Ca și 'grilled calamari' ați fi tentați să spuneți. Same same but different. Ceea ce vedeți in farfurie e motivul pentru care intr-un Cyclades la care participam impreuna cu Drugan Sorin si Corina ni s-a cășunat exact și taman pe caracatiță. Am comandat-o peste tot și am explorat-o în toate formele de agregare: Caracatiță la grătar, caracatiță marinată în oțet și lămâie, paste cu caracatiță chiar și mai puțin întâlnita caracatiță la cuptor cu brânză și sos de roșii.

Ne dădeam cu părerea: "Caracatița asta la grătar din Naphlio este mai fragedă ca la taverna in Hydra, dar cea marinată în oțet nu se compară cu aia din Spetes.' Puteți să căutați pe hartă referințele.

Motivul pentru care te setezi pe ceva este că îți rămâne in cap după ce te întorci in Ro și câteva luni visezi numai la 'caracatița aia demențială din Grecia'. Prietenii încearcă să te consoleze: "Hai, măi, că știm noi un restaurant grecesc pe strada...care e exact ca in Grecia" și te târăsc cu forța până acolo, doar-doar ti-o dispărea melancolia aia tâmpă de pe față când vine vorba de mâncare... Futil!

Ce să mai vorbim de taverna de-aiurea din Aegina la care am fost cu Paula unde ăla din restaurant se ducea din cand in cand la malul marii sa verifice o caracatiță prinsă de dimineață și lăsată să se fragezească in mișcarea valurilor...sau de shot-ul rozaliu de supă de caracatiță fierbinte cu câțiva stropi de lămâie încercat la barul-fenomen Omega3 din insula Sifnos, la sfatul cunoscătorului Alexandru Longin Popescu...

Atenție! Nu vă atingeti de caracatiță in Grecia!! E periculoasă!!!

Dă dependență...


Fresh fish. Veți auzi fraza asta aproape la fiecare tavernă însoțită ocazional de un "my friend" sau un "captain" și nu vă păcălesc deloc. Chiar au pește proaspăt, mai ales că bărcile lor de pescuit se întorc in port atunci când abia facem noi ochi. Ba multă vreme puteam să jur ca nu se mișcă din loc, noi trezindu-ne de fiecare dată - din diferite motive - când soarele era deja de două sulițe pe cer.

Dacă am avea curiozitatea să așezăm ordonat fiecare tip de peste in funcție de mărime, ar face o scară a măgarului ce depaseste usor lungimea unei mese, de la pește de un deget - sardina - până la unii cu adevărat uriași. Modurile de preparare sunt extrem de limitate, la 3 - marinare, prăjire și grătar - dar paleta de gusturi aproape infinită. Vă spun doar că au fost aduși la masă 3 pești mari, gatiti simplu la grătar si fiecare avea un gust cu totul diferit de al celorlalți.

Înmulțiti fiecare specie de pește cu trei (stiluri de gătit) apoi cu 6-7 sosuri si condimente apoi cu 4-5 garnituri multiplicati si cu accentele diferite ale fiecărui bucătar și obțineți numărul de arome pe care le puteți întâlni in Grecia.

Si totul sub numele de "fresh fish".

...inainte...

...si dupa!


Fresh fish 2. Post scriptum la postul anterior:

"Aloooooo 'fresh fish' nu este o frază! Sunt doar două cuvinte! Nici măcar nu e o propoziție, că n-are verb!"

Ba vă contrazic, este o frază: "Hello my friend, welcome to our tavern, we would very much like for you to be our customer and we will show you our collection of fresh fishes caught by our friends, the fishermen, right this morning, and we will cook it just the way you like it, fried or grilled, and even we can give you a special sauce with olive oil, lemon and oregano; that's right we use it also at grilled octopus and grilled calamarí...just take a bite and close your eyes..."


Pe data viitoare. Această săptămână de sailing a luat sfârșit. În mare 😉 m-am ținut de cuvânt și nu am postat poze cu yachturi, golfuri, vele, insule sau apusuri.

Am vrut să vă împărtășesc de data aceasta doar pasiunea mea pentru cooking in general și pentru bucătăria grecească în special. Sper că am reușit.

Comentariile voastre au fost mai savuroase decât posturile mele, vă mulțumesc și aștept in continuare să comentați 😁😁😁

Ideea principală este că noi la SetSail nu vă învățăm doar "să conduceți o barcă".
Noi, la SetSail, vrem sa vă convingem ca sailingul este o experiență ce vă poate schimba viața. În bine. Doar în bine.

Dacă v-a plăcut chiar și o singură postare, sa țineți minte un singur lucru: aceștia veți fi VOI. Neîndoielnic. Peste un timp, voi imi veți trimite o poză din Syros cu un calamar la grătar.

Voi la timona, liberi printre insule și golfuri, este rezultatul unei frumoase călătorii din care școala de yachting SetSail este primul pas...

#setsail #discoversailing #keeponsailing


Pentru urmatoarea expeditie Cyclades apasati aici: Info expeditie scoala - navigatie in insulele grecesti Cyclades & Saronice


Puteți vizualiza toate postările si comentariile dacă selectați hashtag-ul 'Hei, SetSail, enough Sailing photos, let's talk about Food this week in Greece' ->
#heiSetSailenoughSailingph
otosletstalkaboutFoodthisweekinGreece